 |
| Campanie electorală cu pupici reciproci. |
Asta până când aflăm că domnul Popescu se află în campanie electorală prin Banat, după ce și-a lansat la Craiova candidatura pentru președinția FRF. Care FRF este direct responsabilă pentru starea de schizofrenie fotbalistică a Băniei, unde există două „Științe”, dar ce mai contează? „Baciul” e oltean, nu?
Și mai e și condamnat în primă instanță la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru că a prejudiciat, alături de alții, statul român și niște cluburi de fotbal cu milioane de dolari americani. Ei, bine, un astfel de om vrea să conducă fotbalul românesc, să ne scoată din era Mircea Sandu și să ne ducă spre un viitor, cică, glorios. Ba mai mult, are susținerea lui Mircea Sandu, care-i face campanie electorală și-l recomandă peste tot pe unde se duce, ba chiar s-a antepronunțat în ceea ce privește rezultatul alegerilor. Gheorghe Popescu se afișează cu Gheorghe Hagi, Anghel Iordănescu, Bogdan Stelea și Ilie Dumitrescu și le spune electorilor „Votați-mă, programul sunt eu însumi!”.
Sigur, domnul Popescu e într-o companie selectă, având în vedere că alături de dumnealui mai candidează la șefia FRF și fostul pușcăriaș Vasile Avram, un om recuperat, reabilitat de către sistemul penitenciar românesc. Lipsește Mircea Sandu, care, din păcate, nu ne mai fericește cu încă o candidatură, dar care și-a găsit în persoana „Baciului” un succesor competent.
Mă intreb: competent să ce, mai precis? Să păteze imaginea FRF și a fotbalului prin condamnarea deja existentă? Sau poate prin cea pe care este posibil să o primească la recurs, direct din postura de președinte al federației? Să desăvârșească munca lui Mircea Sandu, care ne lasă un fotbal murdar din toate punctele de vedere după două decenii de mandate succesive?
Fotbalul românesc are multe probleme. Mari. A candida la șefia FRF ca pupil al lui Mircea Sandu înseamnă a cauționa activitatea acestuia din toți acești ani. Înseamnă a nega faptul că aceste probleme există. Și, mai presus de toate, a candida din postura de condamnat penal înseamnă a arunca cu noroi peste sportul național.
Ieri citeam cum președintele Barcelonei, Sandro Rosell, și-a dat demisia după ce un membru al clubului a deschis un proces prin care îi cerea președintelui să justifice o sumă enormă de bani cheltuită la transferul lui Neymar, existând suspiciuni de prejudiciere a statului spaniol prin evaziune fiscală. N-a fost nevoie să se ajungă la o concluzie în instanță. Sandro Rosell a demisionat ca să nu strice și mai rău imaginea clubului, chiar dacă susține în continuare că nu a avut loc nicio ilegalitate; urmează ca un judecător să se pronunțe asupra acestui fapt.
La noi este exact invers: un om cu probleme de imagine vine și se face că plouă, dă mâna cu membri afiliați la FRF și le cere cu un zâmbet larg să-l voteze. Din cartea poștală de mai sus, Gheorghe Popescu susține că respectă România, pretinzând el însuși, astfel, respectul nostru. Dacă asta nu-i nesimțire, atunci nimic nu e!
Ripensia, nefiind încă membru afiliat FRF, nu are putere de vot. Va deveni membru afiliat FRF dacă și atunci când va promova în Liga a III-a - o perspectivă deloc îndepărtată. Este normal ca Gheorghe Popescu, un candidat care este deja cât se poate de sigur de victorie, să caute susținerea actualilor și viitorilor membri afiliați. Plus că nu strică să-ți lași loc de bună ziua pe unde te duci.
Anormal este tupeul domnului Popescu de a candida. Și la fel de anormală este susținerea Ripensiei pentru Gheorghe Popescu, exhibată pe contul oficial de Facebook al clubului. În contul a ce funcționează servilismul acesta? Pregătim un culcuș pufos unui dosar de afiliere fără „probleme”?
Ripensia, prin statut, trebuie să respecte toate forurile de conducere ale fotbalului românesc, dar în același timp are datoria morală de a milita pentru un fotbal curat și sănătos și daoria statutară de a cultiva valori umane și sportive autentice. Constat cu tristețe că azi Ripensia a încălcat cel puțin unul din aceste principii.
Actualizare - 30.01.2014
Clubul a emis un comunicat pe Facebook. Acest comunicat pune apariția acelei imagini într-un context banal, inofensiv: niște oameni s-au înțeles cordial unii cu alții și, evident, au rezultat niște politețuri, printre care și imaginea cu pricina, iar dacă s-a înțeles altceva, este - pasămite - o simplă eroare de comunicare, datorată lipsei de experiență. Foarte posibil, mai ales că nu avem dovezi care să susțină contrariul. Pe de altă parte, să nu ne pierdem limpezimea minții: această vizită a domnului Popescu și a alaiului său înseamnă ceva, chiar și la nivel neoficial. Rămâne să vedem ce anume.
Sigur, părerea mea despre Gheorghe Popescu și candidatura sa la președinția FRF rămâne neschimbată. Dumnealui nu are ce să caute în vreo funcție de conducere în fotbalul românesc - este un om cu o reputație pătată de condamnarea recentă, un om care și-a stricat imaginea asociindu-se cu diverse personaje nocive din fotbal, alături de care este acum târât prin săli de judecată. Ca și în politică, felul în care deținătorul celei mai înalte funcții de conducere din fotbalul românesc este perceput de public are foarte mare importanță. Domnul Popescu are cele mai multe șanse să câștige cursa, dar este nepotrivit moralicește pentru a ocupa această funcție - și nici nu am început să discutăm despre capacitățile sale manageriale, ori despre competențele contracandidaților săi.
Un fotbal curat este un fotbal fără oameni ca Gheorghe Popescu.
Actualizare - 15.03.2014
S-a făcut dreptate. În două zile s-a curățat fotbalul românesc de lichenii și de lichelele care l-au supt de sevă atâta amar de vreme. Există din nou speranță. Și poate că numele ei nu e Razvan Burleanu, dar ce bine că nu-i Popescu! Dacă tot am vorbit de Răzvan, citiți-i, vă rog, programul, ca apoi să-l luăm de urechi când vom avea motive.
Tempo Ripensia!
