A sosit pachetul cu bunătăți!

Ca să nu mă prindă anul nou fără produse oficiale FC Ripensia, am făcut bine și-am comandat într-o joi câteva chestii de pe magazinul oficial al clubului. Foarte prompți, cei de la club mi-au spus că-mi pot trimite produsele astfel încât să ajungă sâmbătă, dar am preferat să facă expedierea tocmai luni, ca să pot primi coletul la serviciu, deoarece în weekend cu greu mă găsește omul acasă.

Și pentru că peste weekend am aflat că atât albumul foto lansat de curând, cât și primul număr al revistei oficiale a clubului vor fi disponibile în magazinul online, am modificat comanda ca să cumpăr și câte un exemplar din fiecare.

Și uite așa, la aproape o săptămână după comanda inițială și după un mic dute-vino cu firma de curierat (cei de la club expediaseră coletul pe adresa de facturare, în loc de cea de livrare), m-am regăsit în posesia produselor:

Produse oficiale FC Ripensia Timișoara. Foto: Tiberiu Cristea.

Am comandat: o șapcă roșie, un fanion mare, două fanioane mici, o eșarfă, un tricou de joc acasă, un tricou polo alb, albumul foto și revista.

Tricoul de joc este piesa de rezistență. Este absolut superb, pozele nu-i fac deloc cinste - nici chiar cele făcute de Cosmin Dan, cu atât mai puțin poza mea de mai sus (care zici că-i făcută cu o ceapă, deși a fost făcută cu un telefon care nu avea voie să scoată poze de o asemenea calitate, ținând cont cât a costat). Culorile roș-galbene de pe tricou atrag imediat atenția, iar emblema clubului este imprimată la o rezoluție foarte înaltă. Materialul este foarte plăcut la atingere și lasă pielea să respire, iar cusăturile sunt impecabile. Credeam că 75 de lei e mult pentru tricou, dar m-am înșelat.

La fanioane ți-e drag să te uiți. Toate au o strălucire aparte dacă sunt privite la un anume unghi. Cel mare are franjuri roș-galbene care se văd foarte frumos. L-am atârnat deja de ușa dormitorului. Prețul de 50 de lei este, am mai zis-o, un pic cam piperat pentru acest fanion. Cele mici, însă, au un preț corect, 10 lei. Sunt așa de frumoase că-mi vine să mai iau vreo zece și să dau din ele prietenilor.

Șapca nu impresionează. E o șapcă simplă, exact ca cea din pozele de prezentare din magazin. Despre eșarfă aveam dubii. Credeam că e de o calitate similară cu cea a șepcii, dar m-am înșelat. Este dintr-un material foarte similar cu cel al tricoului de joc, extrem de plăcută la atingere și cu o calitate ridicată a imprimeului. Sunt foarte mulțumit de achiziție.

Tricoul polo este un tricou simplu, însă nu-i rău deloc. Este marca Fruit of the Loom, un furnizor cunoscut de tricouri pentru imprimări sau broderii personalizate. Broderia cu emblema Ripensiei este foarte migălos făcută și e foarte vizibilă.

Albumul foto este și el un lucru de apreciat și acoperă doar primul an de după reînființare. Aștept cu interes albumul 2013/2014. Uitându-mă la poze și la grija cu care a fost redactat acest album, aproape că am uitat că Ripensia joacă în Liga a V-a. Nu sunt echipe de Liga I care să se poată lăuda cu așa ceva. Un lucru făcut cu inima și care merită fiecare bănuț din prețul cerut, de 30 de lei. Poate că merita chiar un preț mai mare.

Revista are avantaje și dezavantaje. Calitatea grafică este mulțumitoare. Glossy, dar nu foarte glossy. Știu că poate sună ciudat, însă fonturile folosite m-au enervat; cine se ocupă de DTP are loc de îmbunătățit - și să-i spună cineva că ghilimelele în limba română se ortografiază „”, nu ””.

Multe articole par scrise pe fugă, deși sunt tratate foarte multe subiecte despre care era necesar să se discute într-un număr inaugural al unei reviste menite să educe publicul despre ce a fost, ce este și ce vrea să fie Ripensia. Mă aștept la un salt calitativ atât în privința prezentării, cât și a calității textelor, în numerele următoare.

Și cu toate că sunt perfect conștient de libertatea de exprimare a redactorului-șef, Octavian Stăncioiu, sunt de asemenea conștient că își exercită această libertate în revista oficială a clubului, iar în lipsa unei delimitări a clubului față de afirmațiile domnului Stăncioiu, unii pot considera că ce spune dumnealui echivalează cu poziția oficială a FC Ripensia. Caz în speță, domnul Stăncioiu spune în cel puțin două rânduri că regulamentele după care se desfășoară Cupa României sunt „cretine”. Stau și mă întreb, nu după aceleași regulamente a jucat Ripensia și a ajuns unde a ajuns în această competiție? Respectul față de competiție nu e una din valorile clubului? Că dacă este, atunci e o valoare incompatibilă cu opinia domnului Stăncioiu. De parcă tot ce i-ar trebui Ripensiei în acești ani de (re)început ar fi un conflict cu FRF.

Evident, nu vreau să termin în nota asta sumbră. Revista merită cumpărată, fie doar și pentru a porni o colecție. Ca om care a urmărit îndeaproape traiectoria Ripensiei de la reînființare încoace, sunt puține noutăți pentru mine în această revistă. Pentru cei ce abia acum află despre Ripensia, revista este o oază de informație și va continua să fie în numerele ce vor veni.

Aș fi vrut să cumpăr și un steag, dar o s-o las pe luna viitoare. Pentru că vine iarna, îmi doresc un fular ripensist și poate și niște mănuși sau un fes la fel de roș-galbene. Și m-am mai gândit la ceva. Știți despre vechea insignă în relief, emisă de club în anii de dinainte de război? Cea din imaginea de mai jos:

Insignă FC Ripensia. Foto: banaterra.eu

Imaginați-vă cum ar fi emiterea unei noi insigne. Sau poate a unui breloc la fel de bine făcut, nu vă gândiți la un plastic ieftin. Sunt sigur că cei de la club știu mai bine ca mine ce rentează, dar un suporter poate să spere, nu? :)

Vă recomand tuturor să comandați din magazinul online. Iar dacă vreți să comandați un singur produs, cumpărați tricoul de joc, mie mi-a depășit toate așteptările.

Tempo Ripensia!